Despre carte: an / Pyotr Nikitich Tkachev (1844-1886) - figură în mișcarea revoluționară rusă, publicist, teoretician al tendinței „Iacobin” în populism. Dintr-o familie de mică nobilime funciară. În 1861 a intrat la Facultatea de Drept a Universității din Sankt Petersburg, a luat imediat parte la tulburările studenților antiguvernamentale, pentru care a fost arestat și ținut timp de două luni în Cetatea Kronstadt. În 1862, a început să vorbească în diverse reviste, a promovat examene externe și a primit diploma de candidat la drept fără să participe la nicio prelegere; a participat la un cerc studențesc apropiat de „Pământ și libertate”. În același an a fost din nou arestat și doi ani mai târziu condamnat la trei luni de închisoare pentru posesia proclamației lui N.P. Ogarev „De ce au nevoie oamenii”. În 1865 a fost eliberat, a devenit angajat al revistei „Russkoe Slovo”, iar în 1866 - angajat al revistei „Delo”, care a înlocuit închisul „Russkoe Slovo”, unde a publicat recenzii, articole critice despre literatură, filozofie. și lucrări juridice, eseuri statistice în care el a urmărit cel mai deschis (în măsura în care cenzura îi permitea) ideile socialiste. A lucrat în grupul subteran I.A. Khudyakov, arestat în „cazul Karakozov”. În 1867-1868. împreună cu foști karakozoviți, a organizat comuna revoluționară „Academia Smorgon”. În iarna anilor 1868-1869. a luat parte la mișcarea studențească din instituțiile de învățământ superior din Sankt Petersburg, alături de S.G. Nechaev și-a condus flancul stâng, care s-a concentrat pe crearea unei organizații revoluționare care să sprijine revolta țărănească așteptată. În martie 1869, a fost arestat din cauza implicării sale în publicarea proclamației „Către societate”, doi ani mai târziu a fost condamnat la „procesul neheviților” la 1 an și 4 luni de închisoare și, după ispășirea pedepsei, a fost condamnat. exilat în patria sa, în districtul Velikolutsky din provincia Pskov. În decembrie 1873, cu asistența cercului Ceaikovski, a fugit în străinătate. În emigrare, s-a despărțit rapid de majoritatea emigranților revoluționari ruși, care au aderat la propagandă și la ideile rebele (bakuniniste). Împreună cu un grup de emigranți ruso-polonezi, de la sfârșitul anului 1875 la Geneva, a publicat revista „Alarma”, vorbind din postura de blanquism. În același timp, a participat la crearea „Societății pentru Eliberarea Poporului”, profund secretă, care a stabilit legături cu „iacobinii” din Rusia. În 1880, a participat la încercările eșuate de a transfera tipografia Nabat în Rusia și de a colabora cu Narodnaya Volya. Probabil, toate aceste eșecuri și declinul mișcării revoluționare din Rusia după moartea Comitetului Executiv al Narodnaya Volya în 1881, precum și situația financiară extrem de proastă a lui Tkachev, au contribuit la dezvoltarea bolilor organice ale creierului. La sfârşitul anului 1882, a ajuns într-un spital pentru bolnavi mintal, unde a rămas până în ziua morţii. Publicat în cartea: Tkachev P.N. Lucrări alese pe teme socio-politice în patru volume. Volumul III. M.: Editura Societății Uniune a Prizonierilor Politici și Coloniștilor Exilați, 1933. Comentariile editorului științific: Roman Vodcenko.